Grănițuirea și Acțiunea în Grănițuire
Ce este grănițuirea (hotărnicia)?
Grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, care aparțin unor titulari diferiți. Dacă între aceștia nu există conflict, grănițuirea este o simplă operațiune materială, realizată prin acordul părților.
În caz de conflict, însă, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul dreptului de proprietate.
Este esențial să se facă diferența între grănițuire, ca operațiune materială de delimitare, și acțiunea în grănițuire, care intervine în cazul unui conflict între titularii proprietăților învecinate.
Conform Codului civil, acțiunea în grănițuire este reglementată de articolul 560, care prevede următoarele: „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Ce este acțiunea în grănițuire?
Acțiunea în grănițuire este procedura prin care se urmărește, prin hotărâre judecătorească, stabilirea limitelor dintre două proprietăți vecine. Această acțiune stabilește limitele exacte ale fiecărei proprietăți și marchează suprafețele deținute de fiecare proprietar. Fiind o acțiune imobiliară, reală și imprescriptibilă, ea urmărește clarificarea granițelor fără a impune reclamantului să-și dovedească dreptul de proprietate asupra porțiunilor de teren în cauză. Scopul principal este delimitarea exactă a terenurilor vecine.
Având în vedere obiectul acțiunii în grănițuire, aceasta este cunoscută și sub denumirea de „acțiune în hotărnicie”. Acțiunea în grănițuire poate fi intentată în cazul în care nu există o graniță între proprietățile funciare și, de asemenea, atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească.
Acțiunea în grănițuire poate fi inițiată de proprietarul terenului sau de orice persoană care deține un drept real asupra acestuia, precum superficiarul, uzufructuarul sau titularul unui drept de folosință asupra unui teren aparținând statului. În schimb, chiriașii sau arendașii nu pot promova această acțiune. Totuși, acțiunea poate fi îndreptată împotriva chiriașului sau arendașului, cu condiția ca și proprietarul terenului să fie implicat.
Grănițuirea este o acțiune declarativă, nu constitutivă de drepturi, ceea ce înseamnă că nu creează noi drepturi de proprietate, ci doar restabilește situația existentă între proprietățile limitrofe. Scopul este trasarea unei linii de hotar care să coincidă cu cea originală, iar această acțiune nu urmărește decât restaurarea situației de la momentul stabilirii inițiale a granițelor.
Nu trebuie confundată grănițuirea, ca operațiune fizică, cu acțiunea de grănițuire în instanță. Grănițuirea, ca operațiune, se referă la delimitarea proprietăților prin semne vizibile, efectuată cu acordul părților. Dacă există un conflict între vecini, acțiunea de grănițuire intervine pentru a stabili judecătorește limitele dintre proprietăți, inclusiv traseul pe care trebuie să îl urmeze granița reală.
Caracterul imobiliar al acțiunii rezultă din faptul că aceasta vizează delimitarea a două fonduri. Imprescriptibilitatea sa derivă din natura dreptului de proprietate imobiliară, care nu se stinge prin neuz. Astfel, proprietarul poate exercita acest drept oricând, fără a fi limitat de timp.
Acțiunea în grănițuire este introdusă în instanță atunci când reclamantul dorește ca judecătorul să stabilească, în contradicție cu pârâtul, limitele dintre două fonduri învecinate, prin semne vizibile. Această acțiune este atât petitorie, cât și imobiliară, situându-se la limita dintre acțiunile petitorii și cele posesorii. Nu pune în discuție existența dreptului de proprietate, ci urmărește trasarea graniței fără a apăra posesia, ca în cazul strămutării hotarelor.
Dreptul de a iniția o acțiune în grănițuire înseamnă că proprietarul sau orice altă persoană cu un drept real asupra unui teren vecin poate cere vecinului său, prin instanță, să se restabilească hotarul care separă cele două proprietăți, cu marcarea acestuia prin semne vizibile. Judecătorul nu decide asupra extinderii dreptului de proprietate, ci doar asupra formei terenului și a liniei de hotar.
Prin acțiunea în grănițuire se urmărește constituirea/reconstituirea hotarului real dintre cele două fonduri, fără a se contesta dreptul de proprietate asupra fondului vecin și față de care se va face delimitarea. Așadar, acțiunea în grănițuire nu implică dovedirea dreptului de proprietate asupra fondurilor cu privire la care se va stabili hotarul despărțitor.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. 433/2006, instanța statuând următoarele: „Într-o acțiune în grănițuire, instanța nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate în întregul său, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate în partea aflată în litigiu, al cărui contur este fixat prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile. Operațiunea judiciară a grănițuirii presupune identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar”.
Dacă, însă, cu ocazia grănițuirii, reclamantul pretinde o parte determinată din terenul limitrof, atunci grănițuirea este dublată de o revendicare a porțiunii respective din teren, astfel încât va trebui să se facă dovada dreptului de proprietate cu privire la aceasta.
„În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul. Rezultă că grănițuirea, fiind menită să apere dreptul de proprietate, se poate cere atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți. Totodată, este necesar ca o grănițuire dispusă prin hotărâre judecătorească să rezolve contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ, dar și să nu țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile” – C.S.J., s. civ., dec. nr. 1330/05.05.1995, în BJ 1990 – 2003, Ed. All Beck, București 2004, pag. 217 – 218.
Acțiunea este inadmisibilă între coproprietari pentru fondul care formează obiectul coproprietății, aceștia având posibilitatea de a cere ieșirea din indiviziune. Acțiunea în grănițuire este specifică doar delimitării proprietăților vecine, aflate în posesia unor titulari distincți.
După stabilirea graniței, hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat între părțile implicate. O nouă acțiune poate fi introdusă doar dacă hotarele stabilite anterior au dispărut sau au fost afectate.
Ai nelămuriri?
Dacă doriți să adresați mai multe întrebări sau aveți nevoie de o consultație juridică, ne puteți contacta la adresa de e-mail: contact@razvanvatamanu.ro sau accesați site-ul nostru www.razvanvatamanu.ro pentru mai multe informații.